- a mânca din ochi pe cineva
- to feast one's eyes on smb.not to take one's eyes off smb.to make eyes at smb.to ogle smb. amorously.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
mânca — MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură şi a l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma. ♢ expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile… … Dicționar Român
ochi — ALBUL ÓCHIULUI s. v. sclerotică. Trimis de siveco, 17.03.2009. Sursa: Sinonime LUMEA ÓCHILOR s. v. pupilă. Trimis de siveco, 18.02.2009. Sursa: Sinonime OCHÍ vb. 1. v. ţinti. 2. v. îndrepta. 3 … Dicționar Român
troglodytes — OCHÍ2, ochesc, vb. IV. 1. intranz. A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ţinta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua ţinta, a ţinti. ♦ tranz. A ţinti pe cineva sau ceva cu o armă; p. ext. a lovi ţinta cu un proiectil.… … Dicționar Român
înghiţi — ÎNGHIŢÍ, înghít, vb. IV. tranz. I. A face să treacă mâncarea, băutura etc. în stomac prin faringe şi esofag; p. ext. a mânca, a devora. ♢ expr. A înghiţi (sau a face să înghită) hapul (sau un hap, găluşca) sau a o înghiţi = a suporta (sau a face… … Dicționar Român
sorbi — SORBÍ, sorb, vb. IV. tranz. 1. A bea ceva trăgând în gură puţin câte puţin, cu buzele ţuguiate (şi cu zgomot). ♦ A bea repede şi cu lăcomie, dintr o singură înghiţitură (golind vasul). ♢ expr. A sorbi (pe cineva) într o lingură (sau într un… … Dicționar Român
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… … Dicționar Român
burduf — BURDÚF, burdufuri, s.n. 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. ♢ expr. Burduf de carte = foarte învăţat; tobă de carte. A lega (pe… … Dicționar Român
căsca — CĂSCÁ, casc, vb. I. 1. tranz. A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc. ♢ expr. A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; p. ext. a umbla fără nici o treabă, a pierde vremea. A căsca ochii = a… … Dicționar Român
impar — IMPÁR, Ă, impari, e, adj. (Despre numere întregi) Care nu este divizibil cu doi; care este fără soţ. – Din lat. impar cf. fr. i m p a i r. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură … Dicționar Român